Predica Mitropolitului Bartolomeu Anania despre crucea ca antidot, înainte de Înălțarea Sfintei Cruci

Predica Mitropolitului Bartolomeu Anania despre crucea ca antidot, înainte de Înălțarea Sfintei Cruci

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

În duminica a douăsprezecea după Rusalii, care precede Înălțarea Sfintei Cruci, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă, se citește un fragment din capitolul al III-lea al Evangheliei după Ioan. În acest fragment, Mântuitorul Iisus Hristos preconizează înălțarea Sa pe Cruce, subliniind că, prin jertfa Sa răscumpărătoare, toți cei ce cred în El vor obține viață veșnică. Aceasta reprezintă cea mai mare dovadă a iubirii divine pentru omenire, întrucât Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru mântuirea lumii.

„Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la cer decât Cel Ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Pentru că Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea” (Ev. Ioan 3, 13-17 – Convorbirea lui Iisus cu Nicodim).

Într-o predică rostită cu ani în urmă, Bartolomeu Anania discută despre răscumpărarea poporului ales din robia egipteană prin Moise și despre răscumpărarea întregii lumi din robia păcatului și morții prin Iisus Hristos. El amintește că, în Vechiul Testament, poporul israelit a ajuns în Egipt din cauza unei secete și a trăit acolo ca popor monoteist între politeiști. Când Dumnezeu a decis să-i elibereze, L-a chemat pe Moise, un om cu har și înțelepciune, care a condus poporul spre libertate.

Publicitate

Moise a fost instrumentul prin care Dumnezeu a împlinit această eliberare, iar evreii au trecut Marea Roșie printr-un miracol divin. Moise a ridicat toiagul, iar apele s-au despărțit, permițându-le să traverseze. După ce au ajuns dincolo, Moise a poruncit apelor să se întoarcă, iar acest moment are o semnificație simbolică ce prefigurează crucea.

Călătoria evreilor către Țara Făgăduinței a fost lungă și plină de încercări. Deși drumul era scurt, poporul a intrat în deșert și a început să se plângă de lipsa hranei. Cârteala lor i-a supărat atât pe Moise, cât și pe Dumnezeu, iar Moise a decis să-i ghideze prin pustie timp de patruzeci de ani, până când generația care plecase din Egipt a pierit, lăsând loc unei noi generații conduse de Iosua Navi.

Nici Moise nu a ajuns în Țara Făgăduinței, ci doar a putut să o vadă de pe un munte, deoarece a greșit față de Dumnezeu. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu a continuat să aibă grijă de poporul Său, oferindu-le hrană și apă, chiar și atunci când evreii s-au abătut de la calea corectă și au început să se închine unui vițel de aur.

Într-un moment critic, poporul a fost atacat de șerpi veninoși, iar Moise a primit instrucțiuni divine de a crea un șarpe de aramă, care să fie înălțat pe un stâlp. Cei mușcați de șerpi erau vindecați prin simpla privire la acest simbol. Această întâmplare a fost folosită de Iisus Hristos ca un simbol al salvării, indicând că, „așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa Se va înălța Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”

În Noul Testament, Iisus face referire la „înălțare” nu doar în contextul Înălțării la Cer, ci și în legătură cu răstignirea Sa pe cruce. Moise a înălțat șarpele pentru a salva vieți, iar crucea lui Hristos devine antidotul pentru păcatele oamenilor.

Iisus a suferit și a murit pentru noi, dar scopul final a fost Învierea, care a adus mântuirea. Predica lui Bartolomeu Anania subliniază că, în fața păcatului, privirea spre cruce reprezintă soluția. „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a trimis în lume, pentru ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”

În încheiere, Anania amintește că, indiferent de greșelile noastre, Dumnezeu ne oferă mereu șansa de a ne îndrepta, subliniind puterea iertării divine. „Îndrăznește, Eu am biruit lumea!”, este mesajul pe care îl transmite, încurajându-ne să ne îndreptăm spre Dumnezeu, chiar și în cele mai dificile momente.