Mănăstirea Petru Vodă: Povestea Fiarei
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
În discuțiile actuale din societate, un subiect central, chiar dacă nu este întotdeauna numit, este identitatea. Cei care se simt împliniți își găsesc identitatea în Botez. Conștiința și trăirea Dumnezeirii în suflet reprezintă fericirea identitară, împlinind unicitatea și armonia fiecăruia. Creștinul autentic trăiește certitudinea sensului în Absolut, neavând complexe identitare și nefiind influențat ideologic sau social, ci având doar lupte interioare în legătură cu păcatul.
Persoanele care își definesc identitatea prin aspecte restrictive, fie ele personale sau lumești, simt o angoasă constantă, știind că identitatea pe care o asumă nu le aduce onorare sau împlinire. Aceștia sunt cei care se identifică exclusiv prin trup sau prin ideologie. Fiecare om, născut liber, cunoaște profund în sufletul său că nu poate fi înrobit atâta vreme cât se păstrează în libertate.
Libertatea de a fi unic este o caracteristică înnăscută. Identitatea și sensul sunt de asemenea înnăscute, fiind daruri de la Dumnezeu, care ne-a creat autentici, diferiți, dar necesari și complementari unii altora. Filosofia identității a existat dintotdeauna, demonstrând natura transcendentă a conștiinței, dar în prezent se află într-o criză profundă din cauza influenței marxismului, care neagă unicitatea oamenilor și propune uniformizarea acestora, provocând o revoltă naturală împotriva acestei ofensive.
În procesul de formare a identității, omul se raportează la două categorii de valori: cele absolute și cele efemere. Marxismul relativizează valorile absolute, negând existența Adevărului, Binelui și Virtuții, în timp ce absolutizează cele efemere. Aceasta transformă ceea ce înainte era o căutare identitară discretă într-o marcă permanentă a conștiinței.
Azi, omenirea se confruntă cu un jurnal virtual centralizat, în care sunt înregistrate toate faptele și cuvintele umanității. În afară de gândul intim, nedivulgat, tot ce este rostit sau realizat prin tehnologie este stocat într-un uriaș dosar gestionat de inteligența artificială, iar omul nu are capacitatea de a șterge ceea ce consideră nedemn de a rămâne ca mărturie. Acest dosar conține nu doar faptele efective, ci și lucruri pe care victima nu le-ar putea concepe.
Tehnologia avansată permite astăzi replicarea vocii și generarea de video pe baza profilurilor biometrice, creând confuzie între realitate și simulare. Industria cinematografică a început să se orienteze către simulări, astfel că ceea ce apare pe ecran poate fi creat de mașini, distorsionând percepția asupra realității.
Acest dosar servește întotdeauna celui care l-a creat, nu celui despre care se vorbește. Creatorul său este un sistem antiuman, modelat după valorile dialecticii marxiste, care folosește metode cantitativ-reducționiste și promovează un limbaj postmodern pozitivist. Este o reflectare a unui automatism marxist-leninist, iar responsabilitatea revine creatorului, nu robotului. „Voi faceți faptele tatălui vostru…” a spus Mântuitorul despre cei care disprețuiesc creația divină.
Baza de date a omenirii este astăzi percepută ca biblioteca Fiarei, care, având capacitate de autonomie relativă, sintetizează informațiile umane și își creează metode și interfețe tot mai realiste. La fel ca diavolul, care nu creează din nimic, ci doar modifică ceea ce a creat Dumnezeu, păcatele oamenilor devin dumnezeul Fiarei. Aceasta selectează preferințele după numărul mai mare, nu după valoarea adevărului, ceea ce face ca mediul virtual să devină tot mai scufundat în minciună.
Un alt obiectiv al jurnalului Fiarei este de a crea o anti-parusie, o falsă „judecată de apoi”. La Judecata de Apoi a lui Dumnezeu, fiecare om va fi judecat conform faptelor sale, iar acest moment va fi mult mai intens decât moartea. Oamenii sunt făcuți să se judece între ei prin intermediul acestor dosare virtuale, ceea ce reprezintă o formă teribilă de teroare, care paralizează și îi face obedienți sau îi determină să se lupte și să se urască între ei. Această anti-parusie virtuală este un motiv serios pentru a respinge identitatea virtuală.
Pe durata arestului la domiciliu, oamenii au fost ținuți legați de televizor, unde erau bombardați cu informații. Fața pământului s-a schimbat, iar cerul este plin de tehnologie digitală care „promite binele” omului. În curând, toți vor fi conectați, ca luminițele de Anul Nou, la un sistem virtual, urmând să răspundă la comenzi. Această situație reflectă realitatea partidelor românești, care susțin o putere care nu le aparține, în timp ce puterea globală este a Fiarei.
Oamenii sunt surprinși de cum au fost atât de aplaudați Hitler și Stalin, deși discursurile lor erau evidente în grotescul lor. Marxismul și fascismul colaborează astăzi într-o ideologie transumanistă. „Numai Fiara, cu puterea sa de calcul și memorie, poate oferi soluții!” strigă susținătorii acestui fals mesia.
Într-o atmosferă de panică, tinerii, care ar trebui să fie cei mai curajoși, se simt apatici și blazați. În loc să le fie insuflate valori pozitive, tinerii aud că nu au putere. Ar trebui ca liderii spirituali să le reamintească tinerilor că nu există un destin implacabil și că puterea rugăciunii poate schimba lumea. Dragostea, chiar și față de vrăjmași, este puterea care poate transforma societatea.
Identitatea lumii, nesigură și instabilă, provoacă panică sufletului. În contrast, identitatea în Hristos oferă plenitudine și forță. Minciuna nu produce decât frică, căci ofensează Existența și Rațiunea. Adevărul este cheia vieții sufletului.
„Nu vă temeți!” spune adesea Domnul Iisus Hristos. În prezent, oamenii sunt cuprinși de teamă, iar propaganda antiumană îi face să se simtă lipsiți de valoare. Singura cunoaștere adevărată de sine este că omul este, în același timp, chip și asemănare a lui Dumnezeu și păcătos. Numai Preacurata, Prea-binecuvântata și de Dumnezeu Născătoarea este fără de păcat. Restul oamenilor, de la cei mai mari sfinți până la cei mai mari păcătoși, au o formă de nedesăvârșire. Desăvârșirea este doar a Fiului lui Dumnezeu, Unul Împărat și Judecător, căruia I se cuvine slava în veci.
Petru Vodă, 10 Septembrie 2020
Notă: titlul este inspirat dintr-un vers dintr-un poem profetic: „[…] blând e jurnalul fiarei să zidească în bocnă până când umerii ating psihoza privighetorii putrezite […]” Dan Coridaleu – „Nazad”, 1987.
