Interviu cu istoricul Mircea Abrudan despre tragedia protopopului Aurel Munteanu
Aurel Munteanu, protopopul de Huedin, a fost brutal atacat de un grup de unguri locali în timp ce se îndrepta spre biserică pentru o înmormântare.
Acesta a fost bătut cu pumnii și picioarele, iar în cele din urmă a fost omorât prin înfiptul unei țepușe în gât. În apărarea lui a intervenit un jandarm român, care a avut parte de aceeași soartă. Tragedia lui Aurel Munteanu reprezintă martiriul românesc în perioada hortyștilor.
Protopopul martir Aurel Munteanu a fost un susținător al creării de instituții menite să protejeze identitatea națională și spirituală a românilor, iar pentru aceste idealuri și-a sacrificat viața.
Născut pe 2 mai 1882 în Merghindeal, județul Sibiu, Aurel Munteanu și-a început activitatea ca preot în parohia Sebeșului Mare, județul Cluj. În 1918, a fost delegatul moților din zonă la Alba Iulia pentru a vota Unirea Transilvaniei cu România. După 1920, a fost un contributor important la înființarea Protopopiatului Huedin, o instituție necesară în noul context social și istoric.
A fost ales protopop al zonei Huedin în 1923, obținând majoritatea voturilor, ceea ce „dezvăluie încrederea și vizibilitatea de care se bucura în ochii preoților și credincioșilor din zona Huedinului”, afirmă dr. Mircea Gheorghe Abrudan, istoric și autor al unei lucrări dedicate protopopului martir.
„Realizările sale cele mai importante sunt Catedrala moților din Huedin, sfințită în 14 octombrie 1934, și întăbularea (1937) pe seama protopopiatului Huedin a terenului de 6.865 mp și a clădirilor de pe suprafața acestuia, unde au funcționat oficiul parohial și protopopesc Huedin până în 1994”, a mai scris istoricul într-un articol dedicat instituției Protopopiatului de Huedin.
„Pe acest teren s-a zidit actualul sediu al protopopiatului Huedin, cantina și anexele, toate străjuite de statuia protopopului martir Aurel Munteanu, cel ce s-a confundat cu instituția protopopească și, ca lider național-spiritual al românilor din zona Huedinului, a suferit o moarte martirică în data de 10 septembrie 1940.”
Având un avânt și un dinamism remarcabil, Aurel Munteanu s-a afirmat în viața socială. A fost membru al primului Parlament al României Mari, în calitate de deputat de Huedin, și a ocupat funcția de consilier județean la Cluj. A fost profesor de religie în mai multe școli din Huedin și președinte al Ligii Antirevizioniste din localitate.
În contextul Dictatului de la Viena, când trupele horthyste au ocupat Transilvania, Aurel Munteanu a fost ucis cu o cruzime feroce, pentru a da un exemplu românilor și a-i determina să părăsească pământurile lor istorice.
„Putem spune că a întrupat idealul sacerdotului șagunian și a avut vocație de ctitor, de cultivator al memoriei istorice a românilor din zonă și de fortificator al sentimentului religios și național”, susține dr. Mircea Gheorghe Abrudan despre protopopul martir Aurel Munteanu.
„Părintele Aurel ne arată cum, de pildă, se poate face politică națională, nu partinică, cum se poate zidi românismul fără a jigni celelalte etnii și naționalități minoritare, cum se poate cultiva Ortodoxia fără încrâncenare, ofensiv, dar fără a ofensa, mărturisind adevărul, dar nedorind să-l impui cu forța tuturor.”
Viața și moartea sa ne oferă o lecție importantă, care trebuie rememorată nu pentru a alimenta ura interetnică, ci pentru a înțelege diferența dintre un lider care își asumă responsabilitățile până la jertfă și naționalismul extremist, care caută doar dominația în dauna aproapelui.
