Părintele Sofian Boghiu – un duhovnic desăvârșit: Mărturii
Este dificil să surprinzi sfințenia în cuvinte, dar faptele minunate săvârșite de Părintele Sofian au devenit parte din viața de zi cu zi a ucenicilor săi.
Părintele Sofian Boghiu, cunoscut ca Duhovnicul de la Antim, a fost, fără îndoială, unul dintre sfinții Bisericii Ortodoxe Române în ultimul secol. Mărturiile prezentate mai jos au fost publicate de revista Familia Ortodoxă la două decenii de la trecerea sa la cele veșnice.
Proclamarea canonizării Sfântului Sofian Boghiu, un mărturisitor al Rugului Aprins și al închisorilor bolșevice, a avut loc pe 16 septembrie 2025, la Mănăstirea Antim din București.
Părintele Constantin Coman a afirmat că duhul Părintelui este încă prezent în viața celor care i-au fost apropiați. „Duhul Părintelui este în multe chipuri prezent, mai întâi în cei care au fost apropiați, ucenici, și în care s-a revărsat duhul Părintelui prin harul său preoțesc”, a spus el. Această comunicare duhovnicească continuă, subliniind că Părintele Sofian este bineplăcut lui Dumnezeu și mijlocește pentru cei rămași.
Părintele Sofian avea o capacitate remarcabilă de a se conecta cu fiecare ucenic, indiferent de statutul său social. „Era un om foarte smerit, răbdător și blând, iar empatia sa era cheia pentru a pătrunde în sufletul cuiva”, a spus Părintele Constantin. La spovedanie, Părintele primea atât ierarhi, cât și credincioși simpli, demonstrând că era același pentru toți.
Părintele Sofian s-a preocupat întotdeauna de nevoile celor umili și a cultivat dragostea față de cei săraci. Deși era un teolog bine pregătit, nu se evidenția prin cunoștințele sale, ci prin umilința și bunătatea sa.
„Un uriaș împodobit cu virtutea smereniei”, a fost descris Părintele Sofian, care a preferat să nu vorbească despre suferințele sale din detenție. Această perioadă a fost percepută ca una binecuvântată de cei care au trăit-o, având în vedere solidaritatea cu cei care sufereau. Părintele Sofian a afirmat că experiența crucii apropie de Dumnezeu.
Părintele Constantin a recunoscut că, deși a avut o relație personală cu Părintele Sofian, nu a exploatat-o suficient. „Îmi reproșez că nu am fost întotdeauna destul de treaz pentru a asimila învățăturile sale”, a spus el, evidențiind că Părintele Sofian a fost un model prin blândețea și îngăduința sa.
Părintele Sofian se bucura atunci când oamenii nu judecau pe ceilalți și aprecia respectul față de cei mai mari, inclusiv față de Patriarhul Teoctist. „Comportamentul cuviincios îl bucura foarte mult”, a subliniat Părintele Coman.
Părintele Sofian era cunoscut ca un om al libertății, care influența profund viața duhovnicească a comunității. „Când cineva dobândește pacea, mii se mântuiesc în jurul său”, a spus un alt ucenic, amintind că Părintele nu a judecat niciodată pe nimeni și a trăit în dragoste.
Maria Mirea a relatat cum l-a cunoscut pe Părintele Sofian: „Am simțit că trebuie să mă spovedesc, și în ziua respectivă am ajuns la Mănăstirea Antim, unde am simțit o atracție deosebită față de el.”
Experiențele de spovedanie erau caracterizate de răbdare și blândețe, iar Părintele Sofian oferea o atmosferă de siguranță, ajutând oamenii să se deschidă. „Avea o răbdare infinită și o putere extraordinară”, a spus Mirea.
Părintele Sofian a influențat mult viața duhovnicească din București, fiind o prezență vie și luminoasă în comunitate. „Cuvântul său era viu și ajungea direct în inimile oamenilor”, a afirmat Mirea, adăugând că Părintele a avut o dragoste desăvârșită pentru oameni.
„Am convingerea că Părintele este sfânt”, a concluzionat Mirea, amintind că minunile au fost o parte constantă a prezenței sale, chiar și după moarte.
