Corneliu Zelea Codreanu, un istoric evreu analizează figura sa
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
„Legionarii erau totdeauna conștienți de marea diferență dintre ei, pe de o parte, și naziști sau fasciști, pe de altă parte. Unul dintre intelectualii lor de vârf, Mihail Polihroniade, explica: „fascismul proslăvea statul, nazismul, rasa și națiunea. Mișcarea noastră nădăjduiește nu numai să îndeplinească destinul poporului român – noi vrem să-l îndeplinim mergând pe calea mântuirii”.
Deziluzionate de clișeele politicianismului, masele sperau că va veni un om capabil să unifice toate aceste năzuințe într-un singur curent creator, care să înlocuiască apatia cu o putere nou găsită. (Goga, Mustul care fierbe, p. 28, „Politicianismul”)
Când Goga a scris aceste cuvinte, în 1925, se afla deja în formare o mișcare al cărei lider urma să devină conducătorul a milioane de oameni, o adevărată încarnare a lui Nemesis, care lua o atitudine dură față de tot ce constituia o adoptare superficială a ideilor Occidentului în România, a „formelor fără fond” transplantate în viața românească. Numele lui era Corneliu Zelea Codreanu.
Deși foarte tânăr, autorul își amintește cu claritate zilele tulburi din toamna lui 1937, când au avut loc cele mai aprinse și contestate alegeri din Transilvania, în perioada interbelică. Fiind copil de opt ani, a vizitat, cu părinții săi, niște rude și prieteni de familie într-un sat ascuns în Munții Apuseni, inima Transilvaniei române, locul nașterii legendei lui Avram Iancu.
Seara, când intelectualii s-au adunat în salonul proprietarului joagărului din localitate (un evreu ungur), matroanele din „lumea bună” a satului discutau despre un singur subiect: apropiata vizită a lui Codreanu, temutul căpitan al Gărzii de Fier, care urma să aibă loc a doua zi. Nu exista nicio limită a oroarei cu care discutau despre el acești unguri de credință creștină sau mozaică.
Una dintre doamne care îl văzuse la Târgu Mureș cu un an înainte vorbea de el ca și cum ar fi văzut un monstru pe care nu îndrăznea să-l descrie. Având spirit aventurier, a decis să vadă de aproape această făptură fabuloasă. A doua zi a pornit să-și pună planul în aplicare.
Cel mai bun prieten al său, fiul preotului ortodox din localitate, care era mai mare decât el cu patru ani, i-a dat un costum țărănesc și astfel, ca doi conspiratori, s-au îndreptat spre curtea bisericii unde urma să aibă loc adunarea legionară.
Mica piață din fața bisericii era plină de țărani îmbrăcați în hainele lor colorate, de duminică. Mulți dintre ei au venit pe jos de la distanțe de zeci de mile. Erau acolo mulți jandarmi de la circa de jandarmi din localitate. Prefectul districtului Turda a interzis lui Codreanu să vorbească mulțimii, dar nu a declarat ilegală adunarea, ceea ce a cauzat o mică problemă, fără a-i da o lovitură decisivă. Totuși, mulțimea formată din țărani simpli și săraci continua să crească, până ce curtea bisericii a devenit neîncăpătoare.
Deodată, s-a produs o rumoare în mulțime. Un bărbat chipeș, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte, călărind un cal alb. S-a oprit aproape de autor. N-a putut vedea nimic monstruos sau rău în el. Ba, dimpotrivă. Zâmbetul său copilăros și sincer radia asupra mulțimii celor săraci și părea să fie una cu mulțimea și, totodată, în mod misterios, departe de ea.
Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forța stranie emanată de acest om. Poate că el aparținea pur și simplu pădurilor, munților și furtunilor de pe culmile Carpaților acoperite cu zăpadă, sau lacurilor și vânturilor. Și astfel stătea în mijlocul mulțimii în tăcere. Nu era nevoie să vorbească. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O țărancă bătrână cu părul alb și-a făcut cruce și a șoptit către cei din jur: „E trimis de Arhanghelul Mihail”.
Apoi, clopotul trist al bisericii a început să bată și slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, a început.
Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac, autorul nu a uitat întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.
