Dr. Marina Dumitraș: Ecografia abdominală – un instrument esențial în tratamentele pentru slăbit și afecțiunile vezicii biliare
Medicamentele actuale pentru scăderea în greutate au revoluționat tratamentele împotriva obezității. În special, terapiile din clasa agoniștilor receptorului GLP-1 pot genera scăderi semnificative în greutate și aduc beneficii metabolice importante pentru pacienții cu obezitate, diabet zaharat de tip 2, dislipidemie sau steatoză hepatică.
Există însă și efecte adverse care trebuie cunoscute și monitorizate. Printre acestea se numără afecțiunile vezicii biliare și ale căilor biliare.
O meta-analiză publicată în JAMA Internal Medicine, care a inclus 76 de studii randomizate și peste 103.000 de pacienți, a evidențiat o asociere între tratamentul cu agoniști GLP-1 și un risc crescut de afecțiuni biliare și veziculare. Riscul a fost mai pronunțat în studiile în care aceste medicamente erau utilizate pentru scăderea în greutate, la doze mai mari și pe durate mai lungi. Creșterea absolută a riscului rămâne relativ mică și trebuie evaluată în raport cu beneficiile tratamentului.
În activitatea mea, având atât perspectiva chirurgului, cât și a medicului care realizează ecografie abdominală, am observat în ultimul an un număr crescut de pacienți la care litiaza veziculară sau sludge-ul biliar au fost identificate după ce au început un program de slăbire.
De ce scăderea rapidă în greutate poate favoriza formarea calculilor biliari? Mecanismul este simplu. Atunci când pacientul reduce aportul alimentar și mesele devin mai rare, vezica biliară este mai puțin stimulată să se contracte. Astfel, bila poate stagna pentru o perioadă mai lungă în colecist.
Pe de altă parte, scăderea rapidă în greutate determină mobilizarea depozitelor de grăsime, iar ficatul poate elibera mai mult colesterol în bilă. În aceste condiții, bila devine mai bogată în colesterol, iar golirea mai lentă a colecistului facilitează cristalizarea acestuia și formarea calculilor biliari. Același mecanism se aplică și în absența tratamentului medicamentos: pierderea rapidă în greutate este un factor de risc bine cunoscut pentru litiaza biliară.
În cazul agoniștilor GLP-1, există date care sugerează că aceștia pot reduce motilitatea vezicii biliare și întârzia golirea acesteia.
Ce simptome ar trebui să ne îngrijoreze? Litiaza veziculară poate fi complet asimptomatică. Atunci când apar simptome, cele mai frecvente includ:
- durere în partea dreaptă a abdomenului superior, sub rebordul costal;
- greață sau vărsături;
- senzație de disconfort după mese bogate în grăsimi;
- gust amar și intoleranță digestivă la anumite alimente.
Durerea persistentă, febra, frisoanele sau icterul necesită o evaluare medicală rapidă, deoarece pot indica colecistită, obstrucția căii biliare sau pancreatită.
De ce este crucială ecografia abdominală? Ecografia abdominală este o investigație neinvazivă, repetabilă și fără iradiere. Aceasta poate identifica:
- sludge sau „noroi” biliar;
- microlitiază și calculi;
- grosimea peretelui colecistului;
- modificări inflamatorii;
- dilatarea căilor biliare;
- modificări pancreatice sau hepatice asociate.
De asemenea, permite evaluarea pancreasului, ficatului și a altor organe abdominale. Din experiența mea de chirurg și ecografist, consider că evaluarea imagistică înainte de a începe un program de slăbire este esențială, mai ales în cazul pacienților cu factori de risc, antecedente biliare sau simptome digestive. Ecografia poate revela problemele existente înainte ca tratamentul să demareze”, afirmă Dr. Marina Dumitraș.
Este important de menționat că ecografia abdominală anuală, începând de la 20 de ani, și screeningul ecografic obligatoriu înainte de orice tratament pentru slăbire nu constituie, în prezent, recomandări universale. Indicația trebuie personalizată în practica clinică.
Ce investigații pot fi necesare înainte de tratament? La pacienții cu obezitate, simptome biliare sau factori de risc, evaluarea poate include:
- analize de sânge pentru verificarea hemoleucogramei, bilirubinei totale și directe, transaminazelor hepatice, GGT și fosfatazei alcaline, precum și a altor parametri metabolici stabiliți de medic;
- examen clinic, cu evaluarea abdomenului superior și a hipocondrului drept;
- ecografie abdominală, atunci când istoricul, simptomele sau profilul de risc o justifică.
Aceasta permite identificarea litiazei preexistente și stabilirea unei strategii sigure înainte de inițierea terapiei.
Ce se întâmplă dacă ecografia identifică sludge sau pietre? Dacă vezica biliară are un aspect normal, tratamentul pentru controlul greutății poate continua conform indicațiilor medicului. Dacă se descoperă sludge biliar, decizia de monitorizare și eventual tratament cu acizi biliari trebuie luată individual. Ursodiolul poate reduce riscul formării calculilor în anumite situații de scădere ponderală rapidă, în special în contextul dietelor foarte hipocalorice sau după chirurgie bariatrică, dar nu se recomandă automat tuturor pacienților. Dacă se identifică calculi, situația trebuie evaluată de chirurg și de medicul care coordonează tratamentul pentru obezitate.
De ce dimensiunea calculilor este importantă? Pacienții se concentrează adesea pe întrebarea „cât a mai crescut piatra?”. Pentru chirurg, mai pertinent este ce complicație poate provoca. Calculii mici pot migra din colecist către coledoc, provocând obstrucție biliară, icter sau pancreatită acută. Calculii mai mari se pot bloca la nivelul canalului cistic, declanșând hidrops vezicular sau colecistită acută. Astfel, evaluarea nu trebuie limitată la măsurarea calculului în milimetri.
Când este indicată intervenția chirurgicală? Tratamentul standard pentru litiaza veziculară simptomatică este colecistectomia laparoscopică. Aceasta implică, de obicei, câteva incizii mici prin care se introduc camera video și instrumentele laparoscopice. Abdomenul este insuflat cu dioxid de carbon pentru a crea un spațiu de lucru, colecistul este identificat, separat cu grijă de structurile din jur și extras într-un sac special. Avantajele abordului laparoscopic sunt semnificative:
- durere postoperatorie redusă;
- mobilizare precoce;
- incizii mici și cicatrici discrete;
- spitalizare scurtă;
- reintegrare socio-profesională rapidă;
- risc mai mic de complicații parietale comparativ cu chirurgia deschisă.
Într-un caz simplu, pacientul se mobilizează și reia alimentația relativ rapid după operație. De aceea, preferăm să tratăm litiaza înainte de apariția complicațiilor, atunci când există indicație chirurgicală”, subliniază Dr. Marina Dumitraș.
<
