Războiul se apropie de granițele României
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
Vulturii și corbii, însoțiți de alte păsări cu pene vopsite, se adună deja în jurul viitoarelor stârvuri. Acestea sunt românii, carne de tun, carne înlocuitoare a trupurilor tocate și intrate deja în malaxorul din Abatorul Ucraina.
Sufletele lor nici nu contează pentru bestiile sataniste cu mască de umanoizi scrobiți din spatele tuturor războiaielor mondiale. Hienele securistoide care amușinează în jurul Cotroceniului și a „palatului de spume mincinoase” de la Bruxelles simt deja mirosul de sânge și de bani.
Ca și noi, „poeții ca și soldații”, jurnaliștii simt căscarea hăului pentru frații noștri. Simțim la fel ca acum exact 90 de ani.
Constantin Virgil Gheorghiu: „E o zi de sfârșit de toamnă a anului 1936. Maestrul Crevedia îmi dictează articolul său, ca de obicei, dar apoi nu mă mai lasă liber. – Poete, mi-a spus, mi-ai povestit că tatăl tău a terminat seminarul la Iași pe 28 iunie 1914, a doua zi după atentatul de la Sarajevo. Atentat care a declanșat marele Război Mondial. Ți-a fost milă de tatăl tău care a avut nefericirea de a intra în viață în ziua în care a început Marele Război. Sunt dezolat să-ți spun, dar nu ești mai bine sortit ca el.”
„Ai 20 de ani. Vârsta tatălui tău de atunci. Tocmai ți-ai dat bacalaureatul și ai debarcat la București pentru a-ți începe cariera. Or, suntem în 1936. E anul în care începe cel de-al Doilea Război Mondial. Un război ce va fi poate mai atroce decât primul.”
Am devenit roșu de rușine. Căci nu întrevedeam nici un început al războiului. Nicăieri. În jurul meu viața se desfășura normal. Tipărirea primei mele cărți începuse. Punerea în vânzare a acesteia era anunțată pentru începutul primăverii.
„Se scrie în cartea lui Amos, în Vechiul Testament, că Dumnezeu nu face niciodată ceva fără să vestească mai întâi prietenilor Săi profeții”, a continuat Crevedia. „Poet și profet sunt sinonime. Odinioară, un singur cuvânt le desemna pe amândouă. Poetul trăiește, trăiește cu intensitate, amplificând toată istoria prezentă.”
„Trăiește, simultan, tot trecutul poporului său. Poetul trăiește, de asemenea, prin anticipație, toate evenimentele ce vor urma. Poetul este, în același timp, memoria trecutului, cutia de rezonanță a prezentului și antena timpurilor ce vor veni. Pentru un singur om e prea mult. Și e dramatic. Dar așa stau lucrurile. Nu putem schimba nimic.”
„Europa e asediată atât din Răsărit, cât și din Apus. Ea e agresată și din interior. E pe cale de a fi devastată. Trecută prin foc și sabie.”
Ai văzut o casă în care au intrat hoții în miez de noapte? Ai văzut un asemenea spectacol, poete? Când locuitorii descoperă că tâlharii sunt în casă, nebunia e generală. Oamenii cumsecade, surprinși dormind, coboară din pat în cămașă de noapte și pun mâna pe tot felul de arme aflate la îndemână ca să facă față agresorilor. Oamenii cumsecade înșfacă bâte, puști, cozi de mătură, revolvere, tot ceea ce le cade în mână. Toți ai casei, pe neașteptate, în miez de noapte sunt pe picior de război.
„În momentul de față, Europa e la fel. Ea oferă același spectacol. Tragic și ridicol în același timp. Popoarele Europei, oamenii cumsecade și civilizați, se află pe neașteptate pe picior de război…”
Atunci războiul venea de la Răsărit. Din Uniunea Sovietică. Acum vine și de la Răsărit și de la Apus. Din noua URSS – Uniunea Sovietică Europeană. Cât și din interiorul țării, unde și-au făcut cuib șerpii soroșiști-securiști.
Numai Dumnezeu și Maica Domnului ne mai pot ajuta, pentru a salva Grădina Ei din Carpați. Să punem genunchii și toată ființa noastră la rugăciune!
