Prof. Ilie Bădescu: Al doilea război împotriva oilor în lumina Sfintei Scripturi
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet.
Oierii revin pe scena marii coliziuni, iar Bucureștiul căpătă relevanță scripturistică. Oierii din Piața Victoriei sunt coborâtori direct din Cartea Sfântă, unde Biblia este gazda celei mai subtile narațiuni despre turmă și păstor. Vechiul Testament ni-l arată pe Moise pastor la turmele socrului său, iar Domnul Iisus Hristos ne vorbește despre taina venirii sale în termeni pastorali, fiind păstorul care are grijă mai ales de oaia cea pierdută. Oile sunt metafora celei mai nobile forme a războiului pașnic, simbolizând triumful prin jertfa mielului și a oiței blânde. Miorița noastră este cea mai tulburătoare erminie asupra jertfei biblice, tâlcuită prin metafora relației păstorului cu oaia cea năzdrăvană. Piața Victoriei are conotație biblică astăzi, 15 septembrie. Ei sunt frații celui de la Maglavit, care adunase acolo în câmpia Maglavitului tot norodul românesc. Adică patria cea vie. Căci patria „este norodul și nu tagma jefuitorilor”, ne previnise marele Tudor, olteanul de alaltăieri, care se mutase de lângă turmele de vite mari purtate pe drumul Vienei, pe drumurile unui altfel de război, cel cu negustorii de suflete. Oare nu se repetă astăzi întocmai scena epocii lui Tudor? În culisele Bruxelles-ului se derulează deja un război pentru adjudecarea controlului vămilor și deci al comerțului cu animalele Estului și ale Vestului. Prin care, România, văcarilor și a oierilor, este din nou exclusă de la pupitrele negustorilor, ba chiar alungată din munții ei, ca să nu mai fie picior de oaie pe plaiul românesc.
Ceea ce se întâmplă azi, ba începând chiar cu anul 2000, întrece orice profeție laică, adeverind-o pe cea biblică. Omenirea a intrat în era marelui război împotriva semințiilor și a raselor. După războiul cu păsările domestice, cu porcii din umila ogradă a familiei celei mai nevoiașe, cu vacile Angliei, urmează, iată, războiul împotriva oilor, a celor mai blânde creaturi din tabloul animalelor domestice. Aici se poate citi adevărul despre acest nou război, care în substratul său malefic este, de fapt, stârnirea urii contra iubirii, a cruzimii contra blândeții, a nesimțirii împietrite contra duhului mângâierii.
E un război în care omenirea este deja somată să intre purtând cu ea toată stirpea domesticită spre demonicul abator cât raza planetei, și sorții sunt numai la Dumnezeu. Doar împreună cu puterea lucrătoare și luptătoare a Duhului lui Dumnezeu putem răzbi asupra acestei stihii. Am denumit această stârnire a stihiei ruinătoare război, fiindcă la baza lui se citește o întunecată intenționalitate malefică pe care Edward Griffin a prevestit-o când a vorbit despre Agenda 21 (interpretarea lui a fost socotită una de tip conspiraționist, dar faptele sunt fapte și par să-l confirme, indiferent de slova pomenitei agende): „Agenda 21 este un fel de nume de cod pentru un plan general, emanat de la Națiunile Unite, de a schimba sistemul politic și economic al lumii într-unul de colectivism total. Și pentru a face asta, oamenilor nu trebuie să li se permită să aibă independență. Ei trebuie să fie dependenți de stat pentru tot… Fă-i dependenți de stat pentru hrana lor, adăpostul lor, energia electrică, apa lor, totul. Acesta este secretul murdar din spatele agendei 21.” Am mai tâlcuit înțelesul acestui război ciudat împotriva oilor și a păstorilor. Reiau și aici căci gândurile de ieri sunt parcă mai actuale azi. Mai ales că ceea ce se întâmplă în România cu crescătorii ei de animale din munții acestui pământ binecuvântat, „ars de roți și frământat de lumini”, cum se exprimă dumnezeiește marele poet creștin Ioan Alexandru. Și, într-adevăr, un duh smintit cutreieră mințile și viața popoarelor Europei. Duhul războiului cu animalele domestice.
Acesta este semnul care confirmă instaurarea unui regim planetar agresiv cu natura, cu țăranii și împotrivitor voii lui Dumnezeu. În toate se întrevede rebeliunea duhului unui altfel de potop care vine asupra omenirii, neaprobat de Dumnezeu, dar îngăduit o vreme ca timp al încercării. Însă urgia acestei stihii nu vine de la Dumnezeu. Ne spune Sfânta Scriptură. După marele potop care a scufundat pământul, Dumnezeu a făcut legământ cu Noe și cu fiii săi spunându-le: „Fac un legământ cu voi, cu urmașii voștri și cu toate viețuitoarele care au fost cu voi – păsările, vitele și toate animalele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieșit din arcă – cu toate viețuitoarele de pe pământ. Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop și niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.”
Potopul lui Noe n-a fost unul contra vieții, ci unul de ocrotire a vieții de avalanșa spurcăciunii care ar fi distrus iremediabil chipul divin al omului și corolla de minuni a creației. Marele diluviu biblic a avut o funcție purificatoare, curățind pământul de spurcăciunea acelei omeniri căzute. Acest altfel de duh al distrugerii, stârnit de o vreme asupra vieții, nu vine de la Dumnezeu, căci, contrar voii Sale, țintește confuzia semințiilor omenirii și stârpirea animalelor domestice după stirpea lor. Potopul adus de Dumnezeu a înecat pământul cu viețuitoarele de pe el, în afară de cele din arca lui Noe, care au fost cruțate atunci de Dumnezeu, după rasele lor, și aceasta este distincția față de duhul rebeliunii care-a stârnit acest masacru placentar, țintind semințiile omenești și toate rasele de animale domestice.
Ceea ce s-a abătut peste omenire în vremurile acestea este un altfel de duh, un duh al nimicirii, al urii demonice contra vieții în toate cele trei sfere ale ei: oamenii, animalele și plantele. Elitele prin care vine peste omenire comanda acestui război au inventat și mașina războiului și filosofia lui: a) postumanismul, b) epizootiile selective, accelerate, pe clase (rase) de animale, c) modificarea genetică a tuturor plantelor. Războiul cu plantele și cu oamenii este unul tăcut, războiul împotriva animalelor nu se poate derula în tăcere fiindcă șansa dușmanului faunei scade spre zero dacă primejdia nu este strigată prin înfricoșătoarea „rețea MOBS”, adică prin rețeaua întrunită a tuturor canalelor de comunicare.
Acest război contra animalelor domestice este punctul de inflex
