„`html
Gen. brg. r. SRI Aurel Rogojan: Septembrie negru românesc – flăcări, sânge și distrugere
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
Motto: „În istoria Ardealului au fost nenumărate manifestațiuni timp de sute de ani, al căror principiu fundamental era întotdeauna că poporul ardelean nu admite să se aducă VREO HOTĂRÂRE PRIVITOARE LA TRANSILANIA fără a fi întrebat. Și din motivul că adeseori s-a încercat a se hotărî în mod arbitrar, peste voia lui, poporul din Ardeal a făcut în o sută de ani trei revoluții, ceea ce nu s-a întâmplat în istoria niciunui popor de țărani. Protestez împotriva încercării ce se face și de astă dată de a se hotărî asupra soartei Ardealului fără a fi întrebat poporul român din Ardeal… Soarta Ardealului nu poate fi determinată la masa verde și nici între patru pereți, oricât de distinse ar fi persoanele întrunite.
Soarta Transilvaniei trebuie să fie hotărâtă de însuși POPORUL ROMÂNESC DIN ARDEAL și de curentele care mișcă acest popor, iar nu de persoane care nu sunt în funcție de voința națională.
Drept consecință, protestez împotriva faptului că Consiliul de Coroană să se pronunțe în ce privește arbitrajul de la Viena, care în realitate este un dictat.
Sunt de părere să NU SE ACCEPTE hotărârea adusă la Viena, ci să o respingem cu toată hotărârea și cu orice risc.
Protestez ca să se repete cu Transilvania ceea ce s-a întâmplat cu Basarabia și Bucovina.
Mai bine o înfrângere în lupte, decât o retragere rușinoasă, decât pierderea unei provincii fără o lovitură de tun”. (Iuliu Maniu, declarație din Consiliul de Coroană 30 august 1940)
Primesc, tot mai des, din județele Satu Mare, Bihor, Sălaj și Cluj videoclipuri cu secvențe din filmele de epocă ale propagandei horthyste, prin care se glorifică postum „faptele de arme” ale honvezilor și jandarmilor unguri cu pene de cocoș veniți în urmă cu 86 de ani să înstăpânească Ungaria asupra pământului românesc răpit în urma arbitrajului italo-german (Diktatul de la Viena) din 30 august 1940.
Serialul ocupării nord-vestului Ardealului, postat pe „Tik Tok”, se deschide cu prima „descălecare” a regentului Miklos Horthy la Satu Mare, în 5 septembrie 1940. Amiralul radia de fericire. Gărzile i-au coborât calul alb din vagonul atașat trenului special, a încălecat și a intrat, în acorduri de marș triumfal, în „Piața Mare” a Sătmarului… Și-a scos din buzunar textul discursului și a început să declame apăsat fraze de-un primitivism medieval: „A sosit ora mult așteptată de a scutura jugul puturos(!?) al românilor.(…) Putem sta, în fine, față în față cu voi, frați unguri, fără a avea în preajmă români puturoși, opincari și mămăligari (!?)… De acum înainte vom rămâne împreună pentru totdeauna în Ardeal, pentru că așa au dorit marii conducători Adolf Hitler și Benito Mussolini…”
Mulțimea adunată ovaționează frenetic. Regentul Horthy și prim-ministrul Pál Teleki primesc onorurile și strâng mâinile notabilităților din fața tribunei…
La Oradea descinde în ziua următoare, pe 6 septembrie la ora 14:00, intrând semeț călare pe un cal alb în Piața Ladislau, astăzi Piața Unirii. Și tot așa, mai departe, până la Sfântul Gheorghe, unde pe 13 septembrie pecetluiește ceea ce poate fi consemnat în istoria Transilvaniei ca „septembrie negru românesc”. Este vorba despre masacrele asupra populației românești, „vinovată” de a se afla în calea ocupantului.
Localități cu populație majoritar românească, precum: Ip, Trăznea, Nușfalău, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Ciumărna, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin, Sărmașu, au cunoscut și vor cunoaște, în perioada imediat următoare, momente de inimaginabilă teroare.
Sunt imagini care, pe de o parte, redeșteaptă până la extaz revizionismul revanșarzilor, iar de cealaltă parte sunt greu de privit și înțeles, chiar și ca document istoric, deoarece ni se răsucesc sub cruci, în morminte, nesfârșitele șiruri seculare ale martirilor neamului românesc:
– de la cea mai mare și violentă răscoală țărănească antinemeșească, pornită de martirii Horia, Cloșca și Crișan;
– de la Revoluția Românilor din Transilvania, care a proclamat la 3/5 mai 1848, pe Câmpia Libertății de la Blaj, independența Națiunii și a Bisericii Române;
– de la cei 40.000 de martiri din legiunile de moți ai lui Avram Iancu, potrivnici alpirii Transilvaniei la Ungaria;
– de la martirii masacrelor ce au urmat Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918 și a celor căzuți în luptele cu hoardele bolșevice din Divizia Secuiască condusă de Béla Kun (inițial Béla Kohn) care a declanșat o vastă campanie teroristă în Transilvania, în special pe linia de contact a armatei române cu armata ungară;
– de la victimele masacrelor săvârșite în luna septembrie 1940 de horthyști în 16 localități din Ardealul de Nord: Nușfalău, Zalău, Muntele Meseș, Trăznea, Ip, Cerișa, Marca, Camău, Cosniciul de Sus, Halmăjd, Nușfalău-Plopiș – din județul Sălaj, Sântion – din județul Bihor, orașul Huedin și comuna Mureșenii de Câmpie – din județul Cluj și comuna Sucutard – din județul Someș;
– până la cei peste 540.000 de cetățeni români de altă etnie și credință decât ungurii, germanii și secuii, marea lor majoritate trimisă în lagărele morții de la Auschwitz și Birkenau. Locul lor a fost luat, pentru „îmbunătățirea” componenței etnice ungurești, de peste 400.000 horthyști, elemente sigure,
