Demersul avocatului Bogdan Ionescu de eliminare a versurilor lui Radu Gyr din spațiul public
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet.
Radu Gyr, eliminat din public sau cu ce ne mai ocupă unii timpul: Vara oamenii muncesc, ca să aibă ce culege toamna. Sau merg în vacanță, la munte sau la mare, după preferințe. Sau amândouă. Dar domnul avocat Bogdan Ionescu, președintele „Asociației pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului”, preferă să și-l ocupe într-un fel în care ni-l ocupă și pe al nostru: a lansat un demers judiciar de eliminare a versurilor lui Radu Gyr dintr-un loc public, pe motiv că poetul a fost condamnat de Tribunalul Poporului și că prin simpla prezență a versurilor sale în spațiul public s-ar face apologia rasismului, antisemitismului și xenofobiei.
Credeați că vexleriada împotriva culturii române s-a terminat? Nicidecum! Este același autor al demersurilor care au dus la eliminarea bustului lui Goga de la Iași. Este același care spunea că „în anumite contexte, în anumite circumstanțe particulare, citirea / citarea lui Mihai Eminescu poate întruni condițiile pentru a fi considerată infracțiune”. Cu un sprijin fantastic la nivelul „societății în civil” și al unor formatori de opinie externi pentru acțiunile sale.
Omul este avocat de 20 de ani, are câteva cărți scoase – pe subiecte sensibile, cum ar fi antisemitismul și schimbarea de sex – și a fost în conducerea Federației Române de Șah. Știe foarte bine ce face.
De aceea, reiterez apelul meu la calm și la tact. Eu aleg să nu răspund la ură cu ură, ci cu argumente și documente. Poeții noștri interziși? Libertatea de exprimare limitată? Nu pe tura mea! Șah! Radu Gyr – Imn morților (Poezia inscripționată pe o piatră în Timișoara cea anticomunistă, la Monumentul Asociației Foștilor Deținuți Politic din Pădurea Verde închinat martirilor eroi anticomuniști din Banat. Deocamdată mai sălășluiește acolo. Dar nu știm până când după cererea formulată de domnul Bogdan Ionescu, avocatul arădean, autorul demersului îndepărtării bustului lui Octavian Goga de la Iași)
Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntruna an de an,
noi v-auzim curgând sub glie
ca un șuvoi subpământean.
Ați luminat cu jertfe sfinte
pământul până-n temelii,
că țara arde de morminte
cum arde cerul de făclii.
Ascunse-n lut ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n țară,
v-o regăsim mereu în noi.
De vi s-au smuls și flori, și cruce,
și dacă locul nu vi-l știm,
tot gândul nostru-n veac v-aduce
îngenunchieri de heruvim.
Morți sfinți în temnițe și prigoane,
morți sfinți în lupte și furtuni,
noi ne-am făcut din voi icoane
și vă purtăm pe frunți cununi.
Nu plângem lacrimă de sânge,
ci ne mândrim cu-atâția eroi.
Nu, neamul nostru nu vă plânge,
ci se cuminecă prin voi.
