140 de ani de la nașterea mitropolitului Tit Simedrea, salvator al evreilor
Mitropolitul Tit Simedrea s-a născut pe 4 septembrie 1886, în comuna Naipu, județul Giurgiu, având la botez numele Teodor. După ce a absolvit învățământul primar, a urmat studii teologice la Seminarul „Nifon Mitropolitul” și la Facultatea de Teologie din București.
La 19 septembrie 1907, a fost hirotonit preot, activând cu dăruire în parohii precum Prunaru, județul Teleorman, Blejești, județul Vlașca și Movila-Periș, județul Ilfov. Între 1916 și 1920, a îndeplinit funcția de confesor militar, fiind înrolat în armata română în timpul Primului Război Mondial.
În 1921, Teodor Simedrea a fost numit la biserica Sf. Nicolae Tabacu din București, unde a activat până în 1925, când a fost numit director al Cancelariei Sf. Sinod și slujitor la Catedrala Mitropolitană. În anul școlar 1922-1923, a fost trimis la studii în Montpellier și Paris. Revenit în țară, a fost tuns în monahism pe 24 aprilie 1924, primind numele Tit.
Pe lângă responsabilitățile de la Catedrala Mitropolitană, a preluat, la cererea patriarhului Miron Cristea, și redacția publicației Apostolul. În 1925, a fost ales Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, fiind hirotonit în această funcție pe 25 martie 1926. Tot în acel an, a fost numit director al Institutului Biblic și de Misiune, profesor la Academia de Muzică Bisericească din București și secretar de redacție la revista Biserica Ortodoxă Română.
În iunie 1926, a fost ales director general al Institutului Biblic de Misiune. Această instituție se ocupa cu cercetarea și avizarea manuscriselor și traducerilor pentru editare, inclusiv Noul Testament și literatură patristică în limba română.
Prin vizitele sale pastorale, a sfințit biserici și a participat la conferințe și evenimente religioase. A fost delegat al Patriarhului la evenimente ecumenice, având un rol în soluționarea „schizmei bulgare”. De asemenea, cunoștea fluent mai multe limbi străine, inclusiv greaca modernă și latina, și a publicat lucrări și studii teologice.
După alegerea lui Visarion Puiu ca Mitropolit al Bucovinei, Tit Simedrea a devenit conducător spiritual al Episcopiei Hotinului. În această calitate, a continuat activitatea predecesorului său, îmbunătățind misiunea și educația din eparhie, inclusiv prin înființarea unui liceu-seminar la Bălți.
După vacanța Scaunului de Mitropolit al Bucovinei, Tit Simedrea a fost ales pe 13 iunie 1940. În aceeași zi, trupele sovietice au intrat în Basarabia și Bucovina de nord, iar evacuările au început. Între timp, Tit Simedrea a fost numit locotenent de mitropolit al Bucovinei, reședința sa fiind Suceava.
Investirea sa ca Mitropolit al Bucovinei a avut loc pe 13 martie 1941. După eliberarea nordului Bucovinei, a făcut apel la preoți să revină la parohii pentru a relua activitatea bisericească, iar până la sfârșitul anului 1943, Catedrala din Cernăuți a fost refăcută, iar toate bisericile au fost repuse în funcțiune.
Mitropolitul Tit a avut un rol activ în sprijinirea comunității, organizând ajutoare pentru nevoiași și participând la inițiativele de binefacere. În plus, a permis oficierea slujbelor religioase în limba slavonă în satele cu populație preponderent ucraineană.
Documentele de arhivă atestă că Tit Simedrea a fost un salvator al evreilor în timpul războiului. După o întâlnire cu președintele Federației comunităților evreiești în octombrie 1941, a intervenit pentru a opri deportările evreilor din Bucovina. O familie de evrei a fost ascunsă de un consilier al mitropoliei în subsolurile reședinței mitropolitane timp de aproape doi ani.
În martie 1944, cu apropierea frontului, a început evacuarea Bucovinei. Tit Simedrea și o parte din personalul Centrului eparhial s-au retras la Suceava și apoi la Vatra Dornei, vizitând parohiile din teritoriul neocupat. Până la sfârșitul anului 1944, Mitropolia Bucovinei avea reședința la Suceava. Pe 31 ianuarie 1945, Tit Simedrea și-a depus demisia din funcția de Mitropolit al Bucovinei, stabilindu-se la București.
În 1950, s-a mutat la schitul Darvari din București, continuând să oficiileze slujbe în duminici și sărbători. După pensionare, în 1956, s-a retras la mănăstirea Cernica, dedicându-se studiilor de istorie a Bisericii românești. Tit Simedrea a trecut la cele veșnice pe 9 decembrie 1971, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica.
Activitatea sa a fost apreciată de credincioșii din eparhiile Hotinului și Bucovinei, iar lucrările sale rămân valoroase pentru cercetători, subliniind nevoia unei ediții de opere și a unei monografii dedicate acestui important ierarh.
