Adulții care au dificultăți cu atingerea și apropierea au, de obicei, 7 motive din copilărie

Adulții cu dificultăți în atingerea și apropierea au, de obicei, 7 motive din copilărie

Unii adulți se confruntă cu dificultăți în a se apropia de oameni, atât emoțional, cât și fizic. Aceasta poate fi o problemă chiar și pentru cei care, în general, sunt fericiți și optimiști. Unii dintre acești indivizi pot experimenta aversiune față de atingere, o condiție care variază de la o frică reală de a fi atins până la un disconfort general față de contactul fizic, cu excepția anumitor circumstanțe. Acest lucru nu înseamnă că nu doresc o conexiune emoțională cu cineva, ci că au dificultăți cu partea fizică, chiar dacă nu își doresc asta. Există numeroase motive pentru care se întâmplă acest lucru, multe dintre ele având rădăcini în copilărie.

Adulții care au dificultăți cu atingerea și apropierea au, de obicei, 7 motive care își au originea în copilărie:

1. Lipsa de atingere din partea părinților. Majoritatea oamenilor sunt conștienți că bebelușii au nevoie de contact pielii cu pielea cu părinții lor în prima oră de viață, dar copiii au nevoie de afecțiune și în anii ulteriori. Studiile au arătat că atingerea face mai mult decât să ofere căldură emoțională, ajutându-i pe copii să învețe. „Știm că copiii au nevoie de îngrijire responsivă și oportunități de a construi atașamente sănătoase cu cei care îi îngrijesc”, afirmă experții de la Penn State. „Contactul fizic cu părinții poate crește atașamentul, iar atingerea pozitivă poate ajuta la reducerea nivelului hormonului de stres, cortizol.” Atunci când părinții practică o atingere sănătoasă, precum îmbrățișarea unui copil care plânge sau ținându-l de mână, ei le arată copiilor ce înseamnă o atingere sănătoasă, consensuală. Absența acestui contact fizic poate duce la o lipsă de legătură emoțională și la un sentiment de privare de dragoste și afecțiune. Acest lucru poate rezulta în dificultăți de apropiere în viața adultă, deoarece individul nu înțelege necesitatea acesteia sau devine suspicios atunci când i se oferă o atingere sănătoasă și consensuală.

2. Neglijarea emoțională. Neglijarea emoțională în copilărie este mai frecventă decât ne-am dori să credem. Deși mulți părinți au grijă fizic de copiii lor, ei nu le satisfac nevoile emoționale. Potrivit lui Jonice Webb, un expert bine cunoscut în Neglijarea Emoțională în Copilărie (CEN), „Copiii care cresc cu sentimentele ignorate […] își închid cea mai profundă parte biologică a ființei lor: emoțiile. Astfel, ei pot evita să îi încarce pe alții cu sentimentele lor.” Când emoțiile sunt închise, se pierd ingrediente fundamentale pentru o viață de calitate, inclusiv atingerea normală și sănătoasă.

Publicitate

3. Diferențe culturale. În 1966, psihologul Sidney Jourard a realizat un studiu pentru a observa care culturi se ating mai mult. Jourard a stat în cafenele din diferite orașe din lume și a notat de câte ori cuplurile se ating (ținându-se de mână, mângâind părul, atingându-se pe spate etc). În San Juan, Puerto Rico, cuplurile s-au atins de 180 de ori pe oră, în Paris, Franța, de 110 ori, în Gainesville, Florida, de două ori, iar în Londra, Anglia, de 0 ori. Jourard a demonstrat că englezii și americanii se ating mult mai puțin decât alte culturi. Generațiile recente au încercat să schimbe această situație, dar tendințele generale au rămas constante. Astfel, copiii născuți în culturi în care atingerea este rară pot crește crezând că atingerea care este considerată normală de alții în locuri publice este greșită sau inconfortabilă. Aceste sentimente pot influența și viața lor privată, generând tensiuni în relații atunci când există diferențe semnificative în această așteptare culturală.

4. Având foarte puțini sau chiar deloc prieteni. Prieteniile din copilărie sunt esențiale pentru satisfacerea nevoilor sociale, cum ar fi validarea, suportul și intimitatea, oferind copiilor un sentiment de securitate și siguranță. Cei fără prieteni nu învață aceste nevoi sociale. De asemenea, ei nu au ocazia să experimenteze ce înseamnă o atingere afectuoasă sau prietenoasă. Aceștia pot întâmpina dificultăți în a-și face prieteni sau a întâlni parteneri romantici în viața adultă, deoarece au fost învățați de mici că nu aparțin. Studiile au arătat că băieții sunt mai predispuși să fie fără prieteni în adolescență decât fetele, iar acest lucru ar putea fi legat de diferențele în afecțiunea primită în copilărie. Vestea bună este că aceste probleme pot fi depășite în viața adultă. Colaborarea cu un profesionist în domeniul sănătății pentru a depăși traumele și a învăța că meriți dragoste va ajuta acești indivizi să se apropie de oameni.

5. O relație problematică cu propriul corp. Tulburarea de dismorfie corporală (BDD) este frecventă în rândul adulților, dar poate apărea și la copii. BDD se referă la perioada în care copiii și adolescenții își petrec mult timp îngrijorându-se că anumite părți ale corpului lor sunt imperfecte. Aceștia pot verifica, corecta sau acoperi constant anumite zone sau pot întreba pe alții despre aspectul lor. Aceasta este o stare nesănătoasă pentru adulți, dar cu atât mai mult pentru copii. BDD este, de asemenea, una dintre cauzele aversiunii față de atingere. Copiii care nu beneficiază de ajutor pentru a depăși aceste sentimente își vor purta aceste probleme în viața adultă, ceea ce cel mai probabil va duce la o frică de atingere.

6. Parenting inconsistent. Parentingul inconsistent este similar cu neglijarea emoțională, dar nu este exact același lucru. Acesta se referă la părinți care sunt uneori emoțional stabili și alteori neglijenți, ceea ce poate părea nesigur și chiar haotic pentru un copil. Această confuzie îi face pe copii să creadă că ar putea face ceva greșit. Cei care au crescut cu o atenție parentală inconsistentă pot dezvolta probleme cu intimitatea fizică și emoțională în relații. Uneori, acest lucru poate duce chiar la o aversiune severă față de atingere, generând probleme mari în relațiile viitoare.

7. Conflictul parental. Conflictul parental sau divorțul poate cauza aversiune față de atingere în rândul adulților. Copiii care au crescut fără un model de relație sănătoasă nu știu cum să aibă una când cresc. Aceasta poate duce, de asemenea, la o frică de abandon și la anxietate generală în ceea ce privește relațiile. Ei pot evita să se atașeze de cineva, iar atingerea poate ajuta la legarea între oameni, de aceea o evită complet. Din fericire, aceste probleme legate de atingere pot fi tratate și abordate pentru adulții care se confruntă cu ele. În alte cazuri, aversiunea față de atingere este o parte a vieții lor și nu cauzează probleme semnificative, ceea ce este perfect acceptabil.