14 septembrie: Înălțarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare creștină
Patriarhul României a afirmat: „Sfânta Cruce este semnul iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu față de oameni.”
La data de 14 septembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci. Această zi este dedicată cinstirii lemnului Crucii pe care Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră.
Patriarhul României a invocat binecuvântarea Sfintei Cruci asupra oamenilor, cerându-le să primească har și putere cerească pentru a alunga răul din suflete.
Istoria acestei sărbători este strâns legată de primele secole ale creștinismului. Cinstirea Sfintei Cruci a început încă din vremea Apostolilor. Sfântul Apostol Pavel a scris galatenilor despre taina Crucii, afirmând: „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume” (Galateni 6, 14).
În perioada prigoanelor, creștinii au perseverat în cinstirea Crucii, iar această practică a fost profund întărită după ce împăratul Constantin cel Mare s-a convertit, având o viziune cu semnul Sfintei Cruci pe cer.
Împăratul a ordonat realizarea unei cruci mari din aur și pietre scumpe, pe care a purtat-o în fața oștilor săi. După victoria de la Podul Milvius din anul 312, a acordat libertate creștinilor prin edictul de la Mediolanum din 313.
Un moment semnificativ în istoria Sfintei Cruci a fost descoperirea acesteia la Ierusalim, când împărăteasa Elena a trimis săpături pentru a găsi lemnul Crucii. Aceasta a fost găsită împreună cu alte două cruci, iar printr-o minune, s-a dovedit care era Crucea lui Hristos.
Descoperirea a avut un impact profund asupra comunității creștine, ceea ce a condus la stabilirea sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci pe 14 septembrie.
Un alt eveniment notabil a avut loc în anul 351, când semnul Crucii a apărut pe cer, iar această viziune a întărit credința multora în Hristos ca Mesia.
De asemenea, cinstirea Sfintei Cruci a fost întărită prin victoria împăratului Heraclie asupra perșilor, care luaseră lemnul Crucii din Ierusalim în anul 614. În anul 629, acesta a fost adus înapoi, iar biruința a fost celebrată în fiecare an la 14 septembrie.
Pe lângă această sărbătoare, Biserica Ortodoxă mai cinstește Sfânta Cruce de încă trei ori pe an: în a treia duminică din Postul Mare, pe 7 mai și pe 1 august.
Crucea rămâne un simbol al puterii divine, iar evlavia față de ea este onorată prin împărțirea lemnului Sfintei Cruci în părticele mici, trimise la diferite biserici.
Astfel, Sfânta Cruce rămâne un simbol al jertfei și al mântuirii, iar Biserica a rânduit Post pentru acest praznic, asemănând această zi cu Săptămâna Mare, subliniind importanța rugăciunii și postului.
