In memoriam Profesorul Radu Ciuceanu: Testament duhovnicesc (16 aprilie 1928 – 12 septembrie 2022)
Profesorul și academicianul Radu Ciuceanu s-a născut pe 16 aprilie 1928 și a trecut la Domnul pe 12 septembrie 2022, având o viață marcată de suferință și dedicare, petrecând 16 ani în temnițele comuniste.
Comemorarea sa a avut loc la mormântul din Cimitirul Bellu, unde apropiații au adus un omagiu. De asemenea, un volum dedicat lui, intitulat „Istoria ca un balast”, va fi lansat pe 7 octombrie la BNR.
După ieșirea din temniță, Radu Ciuceanu a continuat lupta anticomunistă, devenind director-fondator al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului. A militat pentru libertate, adevăr și onoare creștină, demonstrând nu doar cunoștințe științifice, ci și o profundă asceză creștină.
În perioada post-1989, a susținut canonizarea unor personalități precum Valeriu Gafencu, Părintele Gherasim Iscu, Sfântul Arsenie Boca, Părinții Ilie Lăcătușu și Ilarion Felea, toți canonizați ulterior. De asemenea, a pledat pentru canonizarea altor mari duhovnici ai Ortodoxiei române: Arsenie Papacioc și Părintele Justin Pârvu.
La trei ani de la trecerea sa în neființă, îi aducem un omagiu care reflectă personalitatea sa nobilă și dorințele sale, ce pot fi considerate un testament duhovnicesc. O parte din viziunea sa a fost deja împlinită prin canonizarea unora dintre Sfinții închisorilor, iar speranța rămâne ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să recunoască și să sărbătorească cum se cuvine luptătorii din munți.
Un interviu extins realizat de Fundația Justin Pârvu include secvențe video ce surprind gândurile sale. Radu Ciuceanu a descris cum a simțit prezența divină în momente critice, spunând: „Așa că niciun merit nu avem noi cei pe care ne-a salvat Dumnezeu în ultima clipă.”
El a subliniat legătura profundă dintre viața noastră și tradiția familiei, afirmând: „Viața este altceva: este ceea ce este supravegheată.” Radu Ciuceanu a evidențiat importanța Bisericii în viața sa, menționând că a fost „coloana vertebrală a rezistenței noastre.”
Într-o abordare umilă, el și-a comparat contribuțiile cu cele ale altora, spunând: „Am impresia că avem condici diferite.” A adăugat că suferința este o cale spre o înțelegere mai profundă a vieții, nu un scop în sine.
În final, Radu Ciuceanu a anunțat planurile de a construi o biserică dedicată partizanilor din sudul Făgărașului, numită „Sfânta Maria de la Munte”, marcând un act de recunoștință pentru cei care au luptat și au murit pentru credință.
